Ethosul în grădiniţa de copii, influenţat de stilul managerial
Ethosul instituţional de calitate, apropiat de cerinţele şi normele europene se află în strânsă legatură cu tipul de management practicat la nivelul grădiniţei de copii. Noua abordare a managementului, care presupune competenţe profesionale şi manageriale înalte, precum şi viziune şi gândire strategică, vizează accesul tuturor copiilor la sistemul educaţional şi diversificarea ofertei educaţionale în concordanţă cu nevoile şi interesele preşcolarilor şi părinţilor lor, precum şi ale comunităţii locale.
Articol integral →Strategii de învățare activă pentru dezvoltarea gândirii critice în învățământul primar
Utilizarea metodelor R.W.C.T. nu este nici simplă, nici comodă, deoarece necesită o laborioasă proiectare şi o pregătire prealabilă a lecţiei. Folosirea lor cu atenţie, cu discernământ şi în mod repetat permit democratizarea actului didactic, asigurarea egalităţii de şanse în învăţare pentru toţi elevii în condiţiile în care ele se adresează unor inteligenţe multiple şi dau posibilitatea afirmării elevilor cu disponibilităţi native diferite. Folosind metodele R.W.C.T. am căpătat un elan mai mare de lucru, mi-am descoperit calităţi pe care nu ştiam că le am, am simţit că sunt mai puternică, mai încrezătoare, am scăpat de monotonia plictisitoare a orelor. Am descoperit la fiecare dintre copiii mei o sursă inepuizabilă de voinţă de participare şi de dorinţă de a învăţa. Am descoperit cât de talentaţi sunt. Şi mi-am amintit de faptul că oamenii sunt cel mai bine motivaţi să înveţe atunci când desfăşoară activităţi pentru care au oarecare talent.
Articol integral →Credințe motivaționale, stare de bine și adaptare școlară
Problema învăţământului este dată de cunoaşterea intensităţii motivaţiei pentru ducerea la bun sfârşit a sarcinilor şcolare. Consecinţele unei motivaţii prea intense sau a uneia scăzute pot reprezenta pietre de încercare pentru profesorii de la clase care au menirea de a aduce elevul în pragul reuşitei şcolare. Atât supramotivarea, cât şi submotivarea conduc la eşec, astfel încât dozarea motivaţiei şi reglarea ei permanentă devine o nouă prioritate. Ion Cerghit subliniază necesitatea activării de nivel mediu. Menţinerea decalajului între între dificultatea temei şi gradul de intensitate al motivaţiei este necesară pentru susţinerea autoreglajului, a gradului de mobilizare – permanentizarea submotivării are efecte negative asupra activităţii de rezolvare a sarcinilor dificile de lucru.
Articol integral →Comunicarea, factorul esențial în reușita demersului educațional?
Articolul prezintă rolul comunicării în activitatea didactică, privită din cele trei perspective ale procesului desfășurat la clasă: comunicarea motivațională a profesorului către elevi, comunicarea elevilor între ei și aspectele referitoare la componenta emoțional-empatică, factorul favorizant al învățării. Observațiile pornesc atât de la propria experiență, cât și de la conținutul fișelor de observare a activității didactice, propuse de instituția gazdă în cadrul primei mobilități a proiectului de parteneriat strategic Erasmus+: ”Attractive schools – Happy students – Better life”. Instituția la care s-a desfășurat activitatea urmează un curriculum european, fișele de observație dovedind faptul că, în cadrul acestui tip de curriculum, modul în care se comunică este gândit ca esențial. Sunt prezentați în articol descriptorii pe baza cărora se apreciază reușita activității, al căror rol este, de fapt, dublu, pentru că ei permit profesorului să își configureze demersul didactic într-un mod care să încerce să împlinească la un nivel cât mai ridicat acești descriptori. Viziunea educațională privilegiază o abordare de tip cooperant, elevii fiind încurajați să întrebe, să ceară lămuriri, să aducă contraargumente, să propună noi căi și, mai ales, să discute între ei argumentele referitoare la tema activității didactice.
Articol integral →Temele de vacanță – sunt ele justificate sau nu?
Vacanța de vară este perioada în care copiii sunt liberi să se joace, să viseze, să uite de şcoală, să se bucure în voie de acele activități de suflet, pentru care nu au găsit destul timp în perioada școlii. Dar, în cazul când timpul copiilor în perioada vacanțelor este nestructurat, există riscul ca unii copii să se plictisească. Lipsa unui program zilnic, chiar și de vacanță, înseamnă și lipsa unor repere temporale, a unor provocări, responsabilități, satisfacții etc., or, un program oferă stabilitate, ordine, utilitate, și un sentiment securizant, de genul „totul este sub control”. Pentru cei mici, vacanța nu ar trebui să însemne doar distracție alternată cu leneveală. Părinții și profesorii ar trebui să-i îndrume spre activităţi ludice, creative, educative şi sportive, derulate atât în interior, cât şi în aer liber, care să-i ajute pe copii să socializeze, să experimenteze, să soluționeze conflicte, să lege noi prietenii să-și formeze un mod de gândire adecvat vârstei, jocul copiăriei fiind cel mai serios antrenament pentru o dinamică socială corectă. Vacanța este perioada în care atât părinții cât și copiii își pot petrece timpul altfel împreună. Puneți accent pe calitatea relației, nu pe numărul obiectivelor turistice vizitate sau pe bugetul alocat concediului!
Articol integral →Proiecte eTwinning la orele de Consiliere și dezvoltare personală
În acest an școlar, am participat cu elevii mei de clasa a V-a la două proiecte eTwinning pe care le-am integrat la orele de Consiliere și Dezvoltare Personală. La unul dintre proiecte am fost invitată să particip de partenerul fondator din Turcia cu prilejul Zilei Europene a Limbilor. Este vorba de proiectul eTwinning ”Family Words”. Un alt proiect eTwinning pe care l-am integrat la orele de dirigenție a fost ”Little Culture Ambassadors”, la care am fost invitată să particip de același partener fondator din Turcia.
Articol integral →Competențele sociale ale copilului preșcolar
Competențele sociale ale preșcolarilor includ o componentă legată de abilitățile interpersonale, precum și o componentă ce se referă la abilitățile intrapersonale de control comportamental. Competențele interpersonale sunt responsabile de modul în care copiii se comportă în relațiile cu ceilalți; competențele intrapersonale reprezintă substratul care asigura dezvoltarea optimă a relațiilor cu ceilalți. Abilitățile sociale intrapersonale sunt în strânsă legătură cu competențele emoționale. Dobândirea strategiilor de reglare emoțională favorizează capacitatea de exercitare a controlului asupra propriului comportament. Abilitățile de a înțelege emoțiile proprii și ale celorlalți și de a le exprima sunt esențiale în stabilirea și menținerea relațiilor cu ceilalți.
Articol integral →Activitățile outdoor – exemple de bună practică
Educaţia outdoor este un concept relativ nou în sistemul educaţional românesc, care captează interesul tuturor agenţilor educaționali. Termenul de outdoor poate avea numeroase accepţiuni, însă esenţa termenului constă în învăţarea în aer liber. În cadrul activităţilor desfăşurate cu copiii, acest tip de activitate se poate regăsi în activităţile recreative, activităţi de dezvoltare personală, drumeţii, excursii, tabere cu tematică în natură. Activitatea outdoor presupune contactul direct cu natura, protejarea mediului – în condiţiile în care asistăm la despăduriri masive, la poluarea apelor. Aceste tipuri de activităţi urmăresc formarea atitudinii și comportamentului responsabil. Asemenea activităţi au beneficii atât pentru dezvoltarea fizică, cât şi psihică.
Articol integral →Legătura dintre limbaj şi gradul de integrare socială a școlarului mic
Când copilul învață să vorbească, când învață codurile specifice care reglează actele sale verbale, el învață structurile sale sociale. De câte ori copilul vorbește ori ascultă, structura socială din carte face parte este întărită de el, iar identitatea lui socială este modelată. Codurile sociolingvistice sunt metode fundamentale de control ale transmiterii culturii sau subculturii şi de creare a identităţii sociale.
Articol integral →Familia – prima școală a fiecărui copil
Familia are o responsabilitate uriașă și menirea de a oferi copilului exemple practice, de a crea un mediu în care acesta să învețe, să cunoască, să simtă și să înțeleagă, să experimenteze și să tragă concluzii. Familia este și va rămâne prima școală a fiecărui copil. Cei șapte ani de acasă reprezintă bagajul cu care copilul pornește la drum în școala în care va învăța. Fiecare familie alege să acționeze așa cum consideră că este mai bine pentru cei apropiați, însă alegerile făcute nu sunt întotdeauna cele corecte. Locul părintelui nu poate fi ținut în copilărie de bunici, prieteni, alte rude sau psihologi. Aparent, copilului nu-i lipsește nimic, dar părinții trebuie să înțeleagă că cei mici au nevoie de ei în preajma lor pentru a se dezvolta armonios din punct de vedere emoțional, moral și intelectual. Cele materiale sunt necesare trupului, însă cele spirituale sunt mult mai de preț și sunt necesare sufletului care va rămâne mereu cu acel gol neumplut, cu acea suferință nealinată, lipsa părinților și dorul de aceștia.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei