Toate articolele din categoria: Didactica limbii și literaturii române
Sursa istorică – un punct de plecare în stimularea lecturii
Este o realitatea a zilelor noastre faptul că tot mai puțini tineri astăzi au bucuria de a lectura. Odată cu evoluția științifică și tehnologică interesul elevilor pentru lectură a scăzut în mod considerabil. Sesizând că elevii sunt tot mai puțin interesați de cititul cărților am decis sa realizez în cadrul activităților de predare-învățare-evaluare cât mai multe sarcinii de lucru pe baza surselor istorice, căci în acest fel elevii lecturează ,intră în contact direct cu informația istorică și doresc să afle informații cât mai multe.
Articol integral →ZICI2024 și 5 beneficii ale citirii cărților de benzi desenate în perioada achizițiilor fundamentale
Alături de socotit, citit-scrisul și exprimarea corectă constituie instrumente de bază ale activității intelectuale necesare pe tot parcursul vieții care au implicații în întreaga evoluție a școlarilor. Ele cuprind o serie de procese cognitive, precum: memoria, limbajul, atenția, gândirea și se realizează treptat, sistematic, cu multe exerciții din partea elevilor. Dacă în ciclul curricular de achiziții fundamentale elevii învață să citească, în ciclul curricular de dezvoltare elevii citesc pentru a învăța, citirea devenind principalul instrument de învățare și o tehnică a muncii cu cartea. Întreaga evoluție a elevilor, atât în școală cât și în viață, depinde de măsura în care cititul devine un mijloc de informație și de autoinstruire.
Articol integral →Zece jocuri cu lipici la clasa pregătitoare, utile în predarea integrată la CLR și MEM
La clasa pregătitoare, fără existenţa unui material didactic concret intuitiv, fără o recuzită variată de metode didactice care să faciliteaze înţelegerea, să focalizeze atenţia, să le stârnească curiozitatea, nu se poate. Activitatea de predare îmbracă de cele mai multe ori forma jocului deoarece prin joc copilul reușește să înțeleagă, să învețe, să se exprime mult mai ușor.
Cu generația actuală de elevi, dacă nu aproape zilnic, cu siguranță săptămânal, m-am preocupat să aduc activități interesante în activitatea de la clasă. Totodată respectarea particularităților de vârstă și individuale precum și a nevoilor elevilor clasei, raportarea celor învățate la realitatedar și abordarea integrată, specifică primilor ani și ciclul primar, au fost în prezent obiective importante în planificarea, organizarea și desfășurarea lecțiilor.
Modalități de valorificare a jocului didactic în dezvoltarea conduitei verbale a școlarului mic
În Dicţionarul de psihologie, Paul Popescu-Neveanu precizează că jocul este un mod de dobândire şi precizare a cunoştinţelor prin acţiune. Prin joc se dezvoltă procesele psihice de reflectare directă şi nemijlocită a realităţii – percepţiile (mânuind diferite obiecte şi materiale, copilului i se dezvoltă percepţiile de mărime, formă, culoare, greutate, distanţă etc.) şi reprezentările, dar şi procesele psihice intelectuale, memoria, gândirea, imaginaţia. „Jocul este o activitate de gândire, arată Popescu-Neveanu, întrucât este orientat spre rezolvarea de probleme spre găsirea căilor în vederea depăşirii unor obstacole, acţiunea şi cuvântul constituind principalele mijloace ale jocului” (1978, p. 186). Sorin Cristea (1998, p. 157) defineşte jocul didactic „acţiune ce valorifică la nivelul instrucţiei finalităţile adaptative de tip recreativ propriu activităţii umane”, iar A. Manolache (1979, p. 186) consideră jocul didactic „specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv-educativ cu cel distractiv”.
Articol integral →Literația și funcția ei de cunoaștere
Sonoritatea specială a termenului, sugerând legături subtile între literă și sens, între actul de a gândi și neuroplasticitatea cerebrală, a glisat din engleză și în limba română, termenul românesc având pentru noi mai multă grație, dar și o zonă de „mister”, prin aceasta amintind de structura metaforelor revelatoare blagiene, întrucât sensurile acestuia se desfoliază și se înfoliază încă necurmat, ca orice concept prolific și benefic, aflat la vârsta ivirii lui într-o arie culturală sau într-un domeniu de cercetare. Când acest meteorit lingvistic și-a făcut apariția în limba și cultura română, a fost imediat asociat, facil și prea rapid, cu termenul de analfabetism funcțional și a fost anexat domeniului educațional, în special disciplinelor umaniste. Asocierea avea o nuanță terapeutică, nu era greșită, dar nu era exactă până la capăt. Un antonim incomplet, s-ar putea spune, dacă nu ar subzista încă, în câmpul semantic al termenului de LITERAȚIE, acea subtilă putere de seducție, precum și o bogăție de sensuri cărora ai vrea să le dai cumva de capăt.
Articol integral →Clubul de lectură, reper în construirea bibliotecii interioare a elevului
Să fii astăzi profesor de limba și literatura română la un liceu tehnologic poate reprezenta o adevărată provocare, deoarece te confrunți cu o realitate care adeseori te descumpănește: elevii nu mai citesc, nu valorizează lectura, într-un cuvânt, nu se mai simt motivați pentru acest efort intelectual. Cu părere de rău, am realizat că sunt din ce în ce mai solid argumentate afirmațiile de tipul „tinerii de azi nu mai citesc nimic”, din moment ce mulți dintre adolescenți alocă cea mai mare parte a timpului lor liber rețelelor sociale, jocurilor pe calculator, telefonului. Fără a afirma că aceste preocupări sunt inutile, considerăm că pot deveni dăunătoare atunci când ele se substituie total actului şi plăcerii de a citi. De regulă, o mare parte dintre elevii care mai citesc fac acest lucru pentru nota din catalog. Astfel, de multe ori, lectura se transformă în asimilarea de cunoştinţe noi, fără ca cititorii să fie cu adevărat afectaţi de ceea ce au citit. Prin urmare, este absolut necesar să-i învăţăm pe elevi cum să citească de plăcere, cum să relaţioneze cu textul şi cum să acţioneze ca răspuns la ceea ce au citit, astfel încât experienţa întâlnirii cu literatura să devină, pur şi simplu, un eveniment privilegiat.
Articol integral →Să ne împrietenim cu cărțile
Îmbunătățirea competențelor de lectură a elevilor din învățământul primar reprezintă o prioritate a procesului educațional. Termenul de competență se referă la o combinații de deprinderi, cunoștințe, aptitudini şi atitudini şi includ disponibilitatea de a învăța în completarea la „a ști cum”. Astfel, competențele cheie trebuie adaptate la cadrul social, lingvistic și cultural al celui care învață.
Articol integral →O abordare interdisciplinară a operei Romeo și Julieta, de William Shakespeare
În societatea contemporană, tendința sistemului de învăţământ, orientat spre formarea și dezvoltarea competenţelor-cheie, este de a valorifica, tot mai mult, un nou model de predare-învățare a disciplinelor școlare, în care sunt consolidate cunoștințe din diverse arii curriculare, în vederea educării unei persoane inteligente, capabile să înțeleagă lumea înconjurătoare și să răspundă imperativelor acesteia, printr-o unitate a cunoașterii. Este foarte important ca profesorul să creeze contexte pentru învățare ca elevul să observe lumea, să pună întrebări, să o descopere, să se integreze armonios în societate, să învețe a lua decizii importante, a construi relații cu cei din jur. De aceea, activitățile propuse la clasă trebuie să-i antreneze pe elevi în condiții practice de analiză și interpretare, asigurându-le rolul de investigator, explorator și creator de noii soluții și idei.
Articol integral →Eminescu forever
Eminescu devine cu fiecare vers în care te învăluie, un contemporan al nostru: e profet, e creator, e psiholog, e filozof, e fizician, așa că e nemuritor. Dragostea pentru versurile sale nu poate fi ținută doar pentru cadrul didactic, ci este cultivată în conștiința elevilor. Am constatat că pasiunea față de artă se întregește când întâlnește voci care o susțin, dar și care i se împotrivesc. Nici în cazul lui Eminescu nu este altfel. Poetul național e apreciat de mulți, dar și neglijat de cei care îl pot reînvia citindu-i operele.
Am găsit în elevii mei aliați ai cuvintelor eminesciene și i-am susținut să își exprime părerile și să citească opera sa. Dar am considerat că Eminescu nu poate fi pătruns doar prin munca noastră și am ascultat vocile unor critici autorizați.
Dezvoltarea gustului pentru lectură la elevi
Lectura de plăcere are un rol major în succesul școlar al elevilor și, de asemenea, în integrarea profesională ulterioară. Din aceste motive, devine o cerință esențială dezvoltarea gustului pentru lectură la toți elevii. Cu toate acestea, s-a observat că din ce în ce mai puțini elevi citesc din plăcere, iar acest lucru poate fi explicat prin evoluția societății secolului al XXI-lea. Multe „hobby-uri” s-au dezvoltat în ultimele decenii și au făcut ca elevii să citească mai puțin în afara orelor de școală și, prin urmare, aceștia nu și-au mai dezvoltat gustul pentru lectură.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei