Toate articolele din categoria: Metode didactice
Metodele de învățământ – mijloace de dezvoltare a competențelor. Aplicație la Istorie
Metodele de învățământ sunt un element de bază al strategiilor didactice, în strânsă relație cu mijloacele de învățământ și cu modalitățile de grupare a elevilor. De aceea, opțiunea pentru o anumită strategie didactică condiționează utilizarea unor metode de învățământ specifice. Totodată, metodele de învățământ fac parte din condițiile externe ale învățării, care determină eficiența acesteia. De aici decurge importanța alegerii judicioase a metodelor corespunzătoare fiecărei activități didactice.
Propunem utilizarea unor metode de învățare precum cubul, jocul de rol, cvintetul, care sunt mijloace de dezvoltare a competențelor școlare. Activitățile vizează dezvoltarea utilizării critice și reflexive a limbajului de specialitate. Demersul didactic a urmărit să dezvolte atât competențele de specifice precizate, cât și deprinderi de muncă intelectuală.
Despre eroare
Atitudinea față de eroare/ eșec/ greșeală este, în pedagogie, la fel de puțin tolerantă ca cea pe care o manifestăm în spațiul public, în morală. Deși un examen critic sumar ne relevă faptul că orice existență este bazată, primordial, pe erorile pe care le facem, că eroarea este o componentă definitorie pentru om, ne-am obișnuit să manifestăm față de eroare doar respingere și intoleranță. Și, dacă putem accepta faptul că în anumite condiții, în viața adultă, eroarea este inacceptabilă prin efectele sociale dezastruoase, nu același lucru îl putem spune despre eroare în școală, care ar trebui privită ca un laborator al maturității în care eroarea ar trebui și permisă și încurajată.
Articolul de mai jos, care e urmarea unei reflecții personale în marginea experienței mele ca profesor, invită, dacă vreți, la o schimbare de mentalitate în sensul unei mai mari toleranțe în școală față de eroare, față de greșeală, atitudine care poate stimula nu doar motivația elevilor pentru învățare dar și efecte mai spectaculoase care țin de creativitate, de spirit antreprenorial etc.
Definirea obiectivelor în cadrul metodei proiectului: perspectiva educației cu instrumente digitale
Dorim ca învățământul românesc să devină un mediu european, democratic și creativ de dezvoltare pentru toți și pentru fiecare. Formarea elevilor ca viitori cetățeni activi și creativi, capabili să se integreze pe piața muncii, într-o societate dinamică de tip european, revine într-o mare măsură cadrelor didactice din învățământul preuniversitar prin activitatea desfășurată, susținută de o bună proiectare a scopurilor și obiectivelor aliniate cu competențele generale și specifice – toate acestea într-o perspectivă mai largă. În fond, unul dintre motivele esențiale pentru care oamenii urmează școala este reușita socială: mergem la școală pentru a reuși în viață, pentru a promova în societate, pentru a câștiga un statut social recunoscut.
Articol integral →Experimentul în mediul online
Experimentul este o metodă cu caracter activ-participativ, capabilă să determine activitatea independentă, să antreneze şi să dezvolte capacitățile intelectuale, imaginaţia şi gândirea logică. Ea contribuie la transformarea elevului în subiect al educaţiei, în participant la dobândirea noilor cunoştinţe, aducând, astfel, satisfacţie pe toate planurile: acţional, estetic, afectiv, cognitiv. A fost încununată de satisfacţia muncii împlinite, și a dat energii nebănuite şcolarului în lupta pentru progres la învăţătură, chiar și în acest context, al învățării online. Preocupată de aceasta, am folosit, în actul de predare-învăţare-evaluare, activități prin care învățarea să fie înţeleasă de elevi ca o acţiune de instruire sau autoinstruire, de dezvoltare a personalităţii.
Articol integral →Utilizarea metodei Controversei Academice Structurate (SAC) în lecțiile de fizică
Educaţia ştiinţifică implică o achiziţie a cunoştinţelor legate de teme știinţifice importante, dar şi de conţinutul acestora, metodele de cercetare folosite, aplicaţiile rezultatelor obţinute, precum şi avantajele și dezavantajele lor. Ca atare, pentru dezvoltarea culturii ştiinţifice trebuie dezvoltate strategii de predare prin intermediul cărora elevii să poată discuta critic despre realizările ştiinţei contemporane şi implicaţiile acestora. Cultura ştiinţifică constituie un element important care permite cetăţenilor să joace un rol activ în luarea deciziilor referitoare la problemele specifice ştiinţei şi tehnologiei. În mod esenţial, profesorii de Ştiinţe au misiunea de a promova dezvoltarea cunoştinţelor ştiinţifice şi abilităţilor necesare evaluării consecinţelor de orice natură, precum şi a problemelor concrete apărute ca urmare a dezvoltării rapide ştiinţifice şi tehnologice.
Articol integral →Stimularea creativității copiilor prin joc
Învăţarea prin joc este fundamentală la vârsta preşcolarităţii. Acum, pe primul loc este jocul, învăţarea ocupând locul secund. Odată cu intrarea la şcoală, învăţarea trece pe primul loc şi este urmată de muncă. Aşadar, jocul este principala cale de dezvoltare, de cunoaştere a realităţii, de interrelaţionare şi este prima formă de învăţare, facilitând şi trecerea spre învăţarea din mediul şcolar. În grădiniţă, preşcolarul este încurajat să se joace, la baza organizării procesului instructiv-educativ desfăşurat în învăţământul preşcolar stând respectarea acestei nevoi naturale de joc a copilului şi valorificarea funcţiilor acestuia.
Articol integral →Analogia și rolul ei în învățare (Eseu argumentativ)
Importanța și utilitatea analogiei a crescut de-a lungul timpului, astfel încât a obținut o răspândire pe scară largă în diversele discipline ale științei. Aceasta oferă posibilitatea unei argumentări pe cale inductivă. Ne permite reprezentarea unui gând sau a unei experiențe prin compararea cu un lucru, datorită anumitor similitudini.
Articolul vizează folosirea analogiei la clasă, ca metodă de dezvoltare a gândirii logice – cu exemplificare pe opera clasică „Cartea cu jucării” a lui Tudor Arghezi.
Însușirea interactivă a noțiunilor de fizică prin investigație științifică
Elevul zilelor noastre este un participant activ la actul învăţării, în cadrul căruia dorește să preia iniţiativa, să participe direct la propriul proces de învăţare prin valorificarea cunoştinţelor existente, să lucreze independent, să-şi însuşească abilitatea de a lucra în grup în cadrul căruia să înveţe de la colegii, să se autoevalueze, dar să-i poată evalua şi pe alţii.
În activitățile de fizică, am constatat că centrarea pe elev devine atât o condiţie de calitate şi eficienţă a procesului de învățare cât şi o modalitate de rezolvare a unor dificultăţi cu care ne confruntăm la ore: diminuarea motivaţiei la învăţătură, lipsa de atractivitate a unor conţinuturi, scăderea gradului de implicare a elevilor în activităţile de învăţare, scăderea performanţelor şcolare. Pentru a rezolva aceste dificultăți, am introdus în activitățile mele o strategie de învățare centrată pe elev, Învățarea bazată pe investigație, care, utilizată într-un context interactiv, pleacă de la o întrebare sau o situație problematică din lumea reală, și în care elevul ghidat de profesor trebuie să cerceteze, să experimenteze, să analizeze, să exploreze, să creeze și să comunice pentru a găsi răspunsul la aceasta.
Experiențele pedagogice, generatoare de satisfacții profesionale
Am propus spre lecturare un articol care vizează experiențe pedagogice care aduc satisfacții în plan profesional. Cum e posibil acest lucru? Răspunsul e simplu: prin încurajarea spiritului creativ la elevi, prin fructificarea imaginației elevilor, imaginație generatoare de idei, prin operaționalizarea obiectivelor, prin promovarea gândirii critice, prin reflecție și autoevaluare, toate acestea bazându-mă pe metoda proiectului. Ca disciplină, limba engleză, este extrem de ofertantă,, din multe puncte de vedere. Pentru a-i ajuta pe elevi să-și dezvolte competențe de comunicare,nu e nevoie decât de implicare, dedicare și pasiune din partea mea, dăscălița.
Articol integral →PBL sau Cum învăț și eu, și elevii
Articolul prezintă prima activitate dintr-un demers didactic pe care îl ilustrez cu metoda Project Based Learning. Plecând de la programa de limba și literatura română, de la cele cinci domenii de conținut, m-am gândit să caut o abordare prin care să le ofer elevilor ocazia de a uni câteva discipline și chiar de a le depăși, descoperind corespondențe în viața de zi cu zi. Astfel, la capitolul „Genul liric”, am apelat la metoda PBL – Project Based Learning, cunoscută în limba română ca învățarea bazată pe proiect. Scopul a fost să le ofer elevilor sentimentul că Învățarea are rost, obiectivul fiind să creez contexte de învățare inter- și transdisciplinare. Genul liric îl înscriu într-un demers mai larg, care a cuprins și o cercetare desfășurată de elevi asupra unora dintre versurile melodiilor românești ascultate de mare parte dintre copii, de la cei foarte mici până la mai mari.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei