Toate articolele din categoria: Psihologia educației
Stresul școlar în rândul adolescenților
Stresul școlar reprezintă o problemă tot mai prezentă în rândul adolescenților, cu implicații semnificative asupra dezvoltării lor academice și personale. Acest studiu explorează manifestarea stresului școlar în rândul adolescenților și relația acestuia cu autoeficacitatea academică, concentrându-se asupra provocărilor specifice perioadei de dezvoltare 14-17 ani. Utilizând scala de stres educațional pentru adolescenți (ESSA) și scala de autoeficacitate academică, cercetarea a fost realizată pe un eșantion de 49 de elevi de liceu. Rezultatele indică un nivel moderat de stres școlar în rândul respondenților, cu o corelație pozitivă semnificativă, dar slabă, între presiunea resimțită din studiu și percepțiile pozitive cu privire la autoeficacitatea academică. Cercetarea evidențiază necesitatea implementării unor strategii de gestionare a stresului și subliniază rolul important al profesorilor în crearea unui climat școlar suportiv, care să faciliteze atât performanța academică, cât și bunăstarea emoțională a adolescenților.
Articol integral →Puterea cărții… Dezvoltarea competențelor de literație la copilul mic
Într-un tărâm plin de farmec și mister, trăia un împărat puternic și cei trei fii ai săi, iar poveștile pe care le-am citit în copilărie, cu începuturi asemenea, au rămas întipărite în mintea noastră. Fiecare carte, fiecare poveste a fost și continuă să fie o poartă către un univers fascinant, o cheie care deschide comori ascunse în adâncul imaginației.
Unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le putem oferi copiilor noștri este magia cărților și a lecturii, o vrajă ce le deschide porțile către o infinitate de lumi și personaje care îi așteaptă cu brațele deschise. Poveștile joacă un rol esențial în dezvoltarea și formarea copiilor: ele sunt un instrument prin care aceștia înțeleg viața, descoperă lumi noi, își dezvoltă imaginația și își formează valori și principii. Totodată, poveștile contribuie la îmbunătățirea gândirii și a abilităților de comunicare.
Generația Multitasking – o provocare pentru educatorul contemporan
La începutul anilor nouăzeci, lumea academică era încântată de apariţia unui nou concept: multitasking. Toţi erau de părere că multitasking-ul este un mod nou de a învăţa sau chiar un nou mod de comportament. Cum este văzut acum multitasking-ul dar mai ales care este influenţa acestuia în domeniul educaţiei, vom încerca să lămurim în acest articol.
Articol integral →Dezvoltarea limbajului la copiii mici prin activități de colorat
Chiar dacă în zilele noastre se folosesc foarte multe resurse și materiale interactive și virtuale, utilizarea paginilor de colorat în cadrul activităților pentru corectarea vorbirii are un rol bine definit, care adeseori este subestimat. De ce folosirea coloratului în dezvoltarea vorbirii este mai mult decât doar colorat? Majoritatea copiilor cu vârsta cuprinsă între 3 și 8 ani cu dificultăți sau întârzieri în dezvoltarea vorbirii, au pe lângă aceste probleme și întârzieri în dezvoltarea motricității grosiere și fine, a articulării și comportamentului dificil. Ei necesită instrucțiuni explicite pentru anumite concepte deoarece nu le-au învățat prin expunere incidentală așa cum au făcut-o alți copii. Așa că dincolo de scopurile terapiei logopedice de corectare, consolidare și automatizare a sunetelor trebuie să avem în vedere și dezvoltarea motricității fine și educarea comportamentului adecvat pe parcursul unei ședințe terapeutice.
Articol integral →Teste de creativitate pentru elevi
Creativitatea, acest concept fundamental, reprezintă un element esențial în evoluția umană, fiind asociat cu procesul de inovație și progres în toate domeniile de activitate. Actul creator este însă un proces complex, ce implică o combinație între imaginație, cunoaștere și experiență. Este o călătorie în lumea ideilor, unde creativitatea se manifestă în feluri diverse, de la artă și design până la știință și tehnologie. Această abilitate de a gândi în afara tiparelor existente și de a aduce în existență ceva nou și valoros este motorul inovației și motorul progresului în societate.
Articol integral →Particularitățile vârstei adolescentine și alexitimia
La vârsta căutării propriei identități, autocunoaşterea este o preocupare. Descoperirea diferențelor individuale de personalitate, a calităților, ceea ce îl motivează să-și descopere talentele, dar şi alte informaţii valoroase care pot genera succesul în atingerea planurilor de dezvoltarepresonală și profesionă reprezintă un interes pentru adolescenți. Procesul de autocunoaştere debutează în preadolescenţă acesta confruntându-se cu propriul eul. Preadolescentul analizează asemănările şi deosebirile dintre ceea ce este şi ceea ce ar trebui să facă pentru a evolua la un moment dat, selectează acomodează, asimilează modele comportamentale, norme sociale din mediul social. Adolescentul are predispoziția organismică de a se cunoaște şi de a se autoevalua în raport cu reușitele sale şi ale altora. Cunoaşterea sinelui se manifestă prin relaţionare, comunicare, prin cunoştinţele acumulate, competențele formate în şcoală, în facultate, pe parcursul vieţii.
Articol integral →Strategii de depășire a concepțiilor și rolurile profesorului în organizarea unei situații de învățare
Cunoștințele anterioare sunt adesea neconcordante cu teoriile științifice și acționează ca factori perturbatori în însușirea noului concept, denaturându-l. În aceste condiții, se impune ca profesorul să aibă simultan în vedere deconstrucția concepțiilor (reprezentărilor) existente și formarea reprezentărilor noi. Însă, unii dintre elevi au nevoie de mai mult timp pentru ca reprezentările lor să evolueze științific (Illeris, 2014). Anumite reprezentări pot fi uşor de depăşit și asta pentru pentru că elevilor le lipseşte o informaţie. Sunt însă și situaţii dificile, în care, chiar dacă informaţia este accesibilă, elevii nu ştiu să opereze cu aceasta, raţionând prin schimbarea punctului de vedere (Bocoș, 2013).
În literatura francofonă sunt prezentate două strategii de depășire a concepțiilor: (1) prin activarea conflictului socio-cognitiv și (2) prin căutarea limitelor concepțiilor. Aceste strategii sunt prezentate și în literatura autohtonă din domeniul pedagogiei (Bocoș, 2013) și din domeniul didacticii (Ciascai, 2001).
Influența stilului de parenting asupra dezvoltării copiilor
Specialiștii în psihologia dezvoltării copilului studiază de multă vreme modul în care stilul de parenting își pune amprenta pe dezvoltarea copilului. Astfel că putem vorbi cu siguranță despre o influență a stilului de parenting asupra dezvoltării copilului. Copilul se va dezvolta pe plan personal în funcție de stilul parental abordat. Această dezvoltare este reflectată „de atitudinea deschisă față de experiențele noi, în valorizarea potențialului propriu, capacitatea de autoreflecție, percepția schimbărilor de sine pozitive, eficiență, flexibilitate, creativitate, în nevoia de provocări și respingerea rutinei” (Roman, 2011).
Articol integral →Literația și funcția ei de cunoaștere
Sonoritatea specială a termenului, sugerând legături subtile între literă și sens, între actul de a gândi și neuroplasticitatea cerebrală, a glisat din engleză și în limba română, termenul românesc având pentru noi mai multă grație, dar și o zonă de „mister”, prin aceasta amintind de structura metaforelor revelatoare blagiene, întrucât sensurile acestuia se desfoliază și se înfoliază încă necurmat, ca orice concept prolific și benefic, aflat la vârsta ivirii lui într-o arie culturală sau într-un domeniu de cercetare. Când acest meteorit lingvistic și-a făcut apariția în limba și cultura română, a fost imediat asociat, facil și prea rapid, cu termenul de analfabetism funcțional și a fost anexat domeniului educațional, în special disciplinelor umaniste. Asocierea avea o nuanță terapeutică, nu era greșită, dar nu era exactă până la capăt. Un antonim incomplet, s-ar putea spune, dacă nu ar subzista încă, în câmpul semantic al termenului de LITERAȚIE, acea subtilă putere de seducție, precum și o bogăție de sensuri cărora ai vrea să le dai cumva de capăt.
Articol integral →Stilul meu de învățare
Pentru că suntem diferiți, modul de învățare al fiecăruia este diferit. Unora le place să studieze singuri, altora în grup, altora le place să stea liniștiți deoparte și să observe pe alții. Învățarea reprezintă, de fapt, „transformarea în vederea adaptării școlare și sociale.” Stilul de învățare se referă la „simpla preferință pentru metoda prin care învățăm și ne aducem aminte ceea ce am învățat.” Tot el ne divulgă calea și modalitățile prin care asimilăm cunoștințele. Și, nu în ultimul rând, implică faptul că indivizii procesează informațiile în diferite moduri care implică latura cognitivă, elemente afectiv-emoționale, psihomotorii și anumite caracteristici ale situațiilor de învățare.
În ceea ce mă privește, recunosc faptul că mi se pare mai puțin important să vorbesc despre stilurile de învățare, despre modurile diferite de a cunoaște, cât mi se par mai valoroase idei ca a ști cum să înveți, a te cunoaște atât de bine încât, în timp, să poți să poți să-ți structurezi actul de învățare încât să devină unul eficient, căci, în definitiv, despre acest lucru este vorba!
Ministerul Educaţiei