Pași spre redactarea compunerilor pentru Evaluarea Națională
Într-o perioadă în care elevii sunt preocupați de nou, de calculator și căutarea informațiilor pe internet, iar creativitatea se măsoară în cazul unora în succesul înregistrat la jocurile pe calculator, profesorul trebuie să apeleze la alte metode de predare-învățare-evaluare.
Aceste metode trebuie tot timpul să le raporteze la cerințele de Evaluare Națională. Și, de aici, munca lui de a da o formă plăcută orelor de creativitate-la ora de limbă și literatură, ne referim la compunerile tematice. Sfera lor de cuprindere este foarte largă, ceea ce impune acoperirea mai multor cunoștințe. Elevii sunt receptivi doar dacă se reușește să li se capteze atenția, altminteri ei vor percepe aceste teme ca fiind dificile sau doar „o altă compunere de scris”.
Predarea cunoștințelor despre natură în viziune interdisciplinară
În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, consider predarea-învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă.
În învǎţǎmântul primar, abordarea în viziune interdisciplinară a actului de predare-învăţare impune un apel permanent la modul euristic de cunoaştere, caracterizat prin aceea că învăţătorul efectuează cu elevii o anumită activitate comună de cercetare, de aflare a adevărului, de cunoaştere şi protejare a mediului înconjurător.
Predarea ca o poveste – metodă de predare în biologie
Orice disciplină se poate învăţa şi din poveşti, doar că acest gen de poveşti trebuie să fie mai speciale. Povestea trebuie să ascundă în spatele ei o proiectare didactică riguroasă, metode moderne de predare şi testare şi o strategie pedagogică menită să asigure că, la finalul aventurii, elevii au învăţat cu adevărat.
Prin intermediul poveştilor, elevii fac cunoştinţă într-un mod plăcut şi uşor cu tema generală, temă care va cuprinde elemente din mai multe discipline. În cadrul activităţii, elevii învaţă să comunice şi să se simtă în largul lor.
Este o nouă abordare a predării şi curriculum-ului în şcoală.
Este o formă de comunicare emoţională prin care lumea reală, adevărată, poate fi percepută mult mai bine decât cu ajutorul înţelegerii, raţiunii, comunicării abstracte.
Experiența mea eTwinning
În 2007, un partener de proiect din Franța mi-a vorbit pentru prima datǎ despre proiectele eTwinning pe care le derula în şcoala lui. Aşa a început experienţa mea eTwinning, care poate fi acum sintetizată astfel: cincisprezece proiecte desfǎşurate din 2008 pânǎ în prezent, alǎturi de profesori şi elevi din Anglia, Belgia, Franta, Germania, Grecia, Polonia, Italia, Portugalia, Republica Cehǎ şi Spania.
Am descoperit dintr-o datǎ cǎ, printr-un simplu clic, din sala de clasǎ, poţi pǎtrunde într-o comunitate şcolarǎ europeanǎ realǎ, o adevǎratǎ reţea de şcoli conectate, electronic, la o platformǎ, special creatǎ de Comisia Europeanǎ, pentru profesori şi elevi. Cuvintele cheie erau : comunicare, colaborare, derulare de proiecte, schimb de informaţii, într-un cuvânt, era obiectivul Uniunii Europene în domeniul educaţiei : colaborare între toate ţǎrile din Europa.
Familia eTwinning și impactul ei asupra educației moderne
Pentru a fi un profesor modern trebuie să fii în pas cu inovațiile educaționale. Comunitatea eTwinning este o provocare pentru profesorii moderni, căci vine cu idei noi și interesante.
Ce este o școală modernă? Cred că este una în continuă mişcare, care se adaptează ușor schimbărilor, pentru a putea face faţă volumului imens de informaţie prin flexibilitate şi deschidere la tot ce este ”nou”.
Ce este un profesor modern?
Viitorul școlii
La începutul anilor `90, am dat ca temă elevilor o compunere cu titlul „Şcoala în anul 2000”.
Copiii au scris lucruri minunate: vor merge la şcoală la ce oră vor vrea, vor avea profesori tineri şi înţelegători, obiectele pe care le vor studia le vor alege singuri, nu vor primi note, vor avea PC (cum era cunoscut la vremea aceea, calculatorul) nu vor mai avea teme şi chiar vor mânca la şcoală.
Învăţarea bazată pe proiect
Învăţarea bazată pe proiect este una dintre ideile pedagogice care capătă consistenţă deplină la nivelul practicilor pedagogice în ultima perioadă. Proiectul este o metodă interactivă de predare-învăţare care implică o micro-cercetare sau o investigare sistematică a unui subiect de interes pentru elevi. Metoda proiectului se diferenţiază de predarea convenţională din sala de clasă, fiind o strategie didactică mai eficientă în anumite condiții. Ea presupune implicarea activă a elevilor pe tot parcursul activităţilor desfăşurate, care se finalizează, în principiu, cu un ”produs” tangibil: un portofoliu, o expoziţie sau o colecţie, o propunere de rezolvare a unei probleme.
Articol integral →Educația nonformală – necesitate sau provocare a școlii românești?
Întrucât rolul familiei în educarea propriilor odrasle a scǎzut vertiginos, acestea trebuie stimulate sǎ o facǎ, chiar sǎ se implice mai mult în activitǎţile şcolare. Unitǎţii de învǎţǎmânt îi revine rolul de a crea acel sentiment al apartenenţei la grup prin crearea unor activitǎţi specifice, care sǎ evidenţieze atât rolul elevului, cât şi pe cel al clasei ca finalitate. Putem în acest fel marşa pe ideea cǎ fiecǎrui membru al unui grup de elevi îi revine sarcina de a fi responsabil pentru ceilalţi. Deoarece oamenii primesc influenţe educative din multiple direcţii, activitǎţile formale (instituţionalizate) trebuie conjugate cu cele nonformale (extraşcolare) şi cu cele informale (difuze) pentru a-şi dovedi eficienţa. Deşi educaţia formalǎ se situeazǎ pe primul loc, cea nonformalǎ are o acţiune mai evidentǎ în momentul în care educabilii ajung la autoeducaţie.
În ultimii ani, aceasta câștigă tot mai mult teren și tinde să devină parte integrantă a sistemului de învățământ.
Parteneriate bazate pe colaborarea şcoală-familie-comunitate
Noile tendinţe educaţionale promovate în cadrul reformei învăţămîntului trebuie să pună accentul pe formarea unei personalităţi libere şi independente care va fi capabil să ia decizii în situaţii dificile şi riscante. În aceste condiţii, şcoala trebuie să devină un prieten al copilului, deschisă pentru toţi membrii comunităţii. Un rol aparte în formarea unei şcoli prietenoase copilului o are familia-considerată şi prima şcoală a copilului. De asemenea, un rol deosebit de important îl are şi comunitatea, care este obligată să ofere un mediu optim de dezvoltare, de socializare şi educare a copilului. Prin urmare, luate doar în ansamblu, şcoala, familia şi comunitatea vor reprezenta o „finalitate”în dezvoltarea copilului bazată pe respectarea tuturor principiilor caracteristice unei societăţi democratice.
Articolul trece în revistă cele mai semnificative programe de susținere a parteneriatului școală-familie-comunitate din Republica Moldova.
Relația educatoare-învățător-profesor, între utopie şi realitate
Este cunoscut faptul cǎ relaţia dintre grǎdiniţǎ şi şcoalǎ ar trebui sǎ fie una de continuitate cel puțin în ce privește actul didactic, sprijinind astfel dezvoltarea armonioasǎ, idealǎ, a copilului. Aceastǎ legǎturǎ esenţialǎ pentru educaţie, dar şi pentru societate şi individ tinde, din pǎcate, sǎ devinǎ o utopie.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei