| |
Cristina Scarlat
|
Nu este o noutate – şi, din păcate, devine „loc comun” – faptul că, de mulți ani, şcolile din România se confruntă cu un aspect care devine din ce în ce mai îngrijorător, necesitând practici speciale, a(p)titudini speciale, tehnici performative pentru a încerca situarea pe o „linie de plutire” a ceea ce a devenit învăţământul românesc (cu menţiunea: de masă): violenţa. Sub mai toate aspectele şi formele ei de exprimare! Aspecte cu care şcoala europeană se confruntă, de asemenea, de ani buni.
Cel de la catedră este pus în situaţii care, până nu demult, nu existau.
Articol integral →
|
Mihaela Cârja
|
Violența umană este o temă a prezentului în multe țări, violența socială, ca și cea interpersonală reprezintă argumente solide pentru dezvoltarea unor programe educaționale pentru a promova conștientizarea acestui fenomen și a pleda pentru mijloace nonviolente de interacțiune și de reglare a vieții sociale. Este foarte important de știut că pentru dezvoltarea personalității trebuie să existe o colaborare armonioasă între familie, școală și mediul extrașcolar, fiecare dezvoltând cu o mare responsabilitate propriul rol în elaborarea unui proiect educativ comun.
Articol integral →
|
Oana-Catina Grecu
|
Învățarea tinde să devină tipul fundamental de activitate, de care elevii încep să devină conștienți odată ce ajung la școală. Fiind stimulați intelectual (atât prin joc, prin socializare, cât și prin lucrul independent), copiii realizează progrese în activitatea psihică, dezvoltând strategii de învățare și antrenându-și atenția cu scopul de a progresa.
Articol integral →
|
Diana Aghiorghiesei
|
La întrebarea „Ce este important pentru tine?”, 9 din 10 elevi de gimnaziu plasează școala pe locurile fruntașe. Un răspuns surprinzător, în condițiile unei realități triste în care profesorii și părinții se plâng deopotrivă de elevi/ copii fără preocupări pentru activitățile educative, fără motivație reală, neimplicați și superficiali. Apare aici întrebarea firească: „Cum îi responsabilizăm pe copiii noștri fără să-i împovărăm cu așteptări nerealiste și fără să le alterăm sănătatea emoțională?”.
Articol integral →
|
Alina-Mihaela Fratila
|
Una din problemele familiei contemporane este educarea copilului. Prin aceasta sintagmă, fiecare părinte înţelege în mod propriu atitudinea de autoritate şi supunere, dependenţa şi autonomia pe care este dispus să o acorde copilului său.
Părinţii urmăresc să „înarmeze” copilul cu acele atitudini şi comportamente care să-i permită să se adapteze la anumite situaţii şi să se încadreze în regulile societăţii, însă mijloacele utilizate în acest scop sunt diferite de la caz la caz, în funcţie de factorii culturali şi sociali, de calităţile personale ale părinţilor.
Articol integral →
|
Diana-Maria Beldiman
|
Într-o lume în care utilizarea device-urilor mobile (telefoane, iPhone, tablete etc.) a devenit indispensabilă; lume în care elevii percep aceste tipuri de instrumente ca o necesitate a vieții de zi cu zi, de care nu se pot despărți nici atunci când sunt în clasă, lume în care părinții și profesorii reclamă utilizarea acestora în mod intensiv de către cei mici, tot nouă, adulților, ne revine misiunea de a-i deprinde pe elevi să folosească eficient aceste mijloace, să ne apropiem mai mult de lumea lor și să adaptăm aplicarea multiplă a noilor realități tehnologice ale zilelor noastre.
Articol integral →
|
Mariana Alina Safta
|
eTwinning este un program educaţional care pune la dispoziţia profesorilor din Europa un spaţiu online, o platformă prin care să se dezvolte parteneriate şcolare. Proiectele eTwinning sunt o cale spre o abordare europeană a parcursurilor didactice şi spre o mai uşoară integrare într-o societate înclinată spre tehnologie. Este recomandată predarea modernă, dar este important să înţelegem cum profesori din alte ţări abordează anumite conţinuri, cum se pot forma anumite competenţe prin colaborare şi cooperare.
Articol integral →
|
Ana Koncsard
|
Am observat de multe ori cât de plictisiți și puțin interesați sunt elevii din generația Z, dacă se află la o oră unde au la dispoziția lor doar hârtie și creion.
Scopul articolului este de a prezenta un software educațional care se poate aplica la fiecare materie. LearningApps este un program internațional, care se poate accesa și folosi pe gratuit, ușor de gestionat, cu interfață în limba română. Este foarte bun pentru activități de exersare și consolidare.
Articol integral →
|
Mihaela Coman
|
Educaţia interculturală poate părea, la o primă vedere, o pretenţie idealistă, artificială, un lucru la modă. Dar aceasta pregăteşte omul pentru a trăi ȋmpreună cu ceilalţi, element definitoriu pentru educaţie ȋn general.
Articol integral →
|
Valentina Stancu
|
Sunt clipe în viață în care se cuvine să evocăm cu emoție trecutul în lumina prezentului și să privim încrezători spre viitor.
Încerc să deschid cartea amintirilor, să mă întorc, prin tunelul vrăjit al timpului, la vremurile din copilărie, atât de dragi și pline de semnificații, să-mi amintesc de dascălii cărora le port o vie recunoștință, cei care mi-au deschis drumul spre lumină, pentru ca astăzi la rândul meu să modelez și eu copiii, asemeni lor.
Cine este copilul? Dar învățătorul? Răspunsurile le-au găsit marii gânditori, înțelepciunea popoarelor, le regăsim în noi.
Articol integral →
|
Erica Mihăeș
|
Diriginte unei clase de elevi trebuie să însemne, pentru fiecare profesor, o responsabilitate mare față de elevi.
În primul rând, consider că este o mare onoare să fii numit diriginte la o clasă de elevi – onoare pentru că directorul școlii te consideră capabil să îndeplinești o asemenea funcție și onoare să primești în mâinile tale niște copii. Ai menirea să fii al treilea părinte pentru copiii care ți-au fost încredințați. Rolul dirigintelui nu se reduce doar la activitatea din școală, educația la catedră, presupune mult mai mult și anume asumarea unui rol de model (social, cultural, profesional etc.), relaționarea cu niște oameni în devenire și cu familiile acestora.
Articol integral →
|
Alina Curcan
|
Într-o vreme când modelele sunt pseudomodele, simt nevoia să fac o declarație celor care m-au ghidat.
Am intrat în învățământ în anul 2005, proaspătă absolventă de Litere, la Brașov. Modelul meu, fără doar și poate, a fost (și este în continuare) tata, domnul învățător Viorel Ionescu. De la el am învățat, de mică, cât este de important să respecți elevii, să-i prețuiești și să le accepți ideile. Nu aveam cum să nu devin profesoară, deoarece am crescut în casă sub aripa protectoare a tatălui meu.
Îi scriam de mică planificările. Îmi plăcea mult, scriam de mână caligrafic, respectând liniatura strictă și încercam să înțeleg ce se ascunde în spatele miilor de litere. La început, o făceam în mod automat.
Articol integral →
|
Ana-Maria Zăloagă
|
„Naufragiul culturii” este în directă relaţie cu interesul din ce în ce mai mic pentru lectură şi îşi poate afla ameliorarea dacă se renunţă la abordarea strict didactică a lecturii. Lectura ajută la formarea personalităţii, implicând alfabetizarea, dezvoltarea competenţelor transversale (rezolvare de probleme, metacogniţie, comunicare), iar optimizarea ei este o necesitate, mai ales în era tinerilor digital native. Cum s-ar putea stimula interesul tinerilor pentru lectură? Transformarea opticii adulţilor privind procesul lecturii ar fi un prim pas. Ca formă, propunem desfăşurarea unor ateliere de lectură şi scriere creativă, în cadrul cărora să fie dezvoltate capacităţile de înţelegere, analiză şi interpretare (de text), prin contactul (ne)mediat, cu textul, înţeles ca ţesătură de semne (muzicale, grafice, lingvistice etc.). Atelierele pot reprezenta alternative de petrecere a timpului liber, finalitatea lor fiind conturarea unui cititor reflexiv, participant activ la propria formare, prin cititul consumatorist, de la etapa (in)formativă, exploratorie, până la cea logică, selectivă, roditoare.
Articol integral →
|
Cristiana Popa
|
Când ne referim la domeniul limbilor străine, un aspect deloc de neglijat îl reprezintă motivația. Ce ne motivează să învățăm o limbă străină? Care sunt mijloacele și scopul aprofundării unui astfel de domeniu? Articolul își propune o trecere în revistă a două dintre cele mai importante motivații legate de domeniul lingvistic: motivația integrativă și cea instrumentală.
Articol integral →
|
Iuliana-Alina Muntean
|
Întrucât stilul de predare/ învățare al profesorului nu este întotdeauna compatibil cu cel al elevilor, rezultatul este că li se oferă acestora din urmă șanse inegale de învățare. Se naște, astfel, întrebarea: Cum putem schimba această stare de lucruri? Un posibil răspuns ar fi: printr-o restructurare a actului de predare-învățare din perspectiva Teoriei Inteligențelor Multiple.
Articolul aduce în prim plan importanța majoră a cunoașterii de către fiecare cadru didactic a profilului personal de inteligență în vederea unui act didactic de calitate care să ofere șanse egale tuturor educabililor. Sunt ilustrate, totodată, câteva modalități de identificare a profilului personal de inteligență.
Articol integral →
|
Ioana Suciu
|
Acest articol aduce în prim-plan relaţionarea profesor-elev şi îşi propune să aducă unele soluţii la problemele de disciplină ce por apărea în timpul orelor. O abordare diferită faţă de cea tradiţională ar fi utilizarea disciplinei, cu accent pe înţelegerea comportamentului elevului, în primul rând (de ce acesta abordează o astfel de atitudine în mod repetat, în timpul orelor) şi mai apoi, în funcţie de particularităţile pe care fiecare le afişează, se vor stabili paşii care ar trebui urmaţi în vederea ameliorării situaţiei. Sunt identificate patru tipare comportamentale ale elevilor (conform psihiatrului şi educatorului austriac Rudolf Dreikurs) şi se propun soluţii pentru fiecare caz. Disciplina pozitivă este dificil de aplicat, ea necesită răbdare, perseverenţă şi o bună cunoaştere a personalităţii elevului cu care se lucrează, însă este o modalitate potrivită de lucru cu elevii în cadrul învăţământului actual.
Articol integral →
|
|
|
