Familia – sursă de tensiuni și de neliniști pentru copil?
Dimensiunea afectivă este cea mai mare forţă, dar poate deveni şi cea mai vulnerabilă latură a convieţuirii familiale. Cele mai acute probleme educative, culminând cu insuccesul şcolar, se nasc din absenţa sau ignoranţa atenţiei părinteşti sau coroziunii afective din familiile dezorganizate, cu un nivel economic precar…
Articol integral →Cunoaşterea şi dirijarea timpului autonom şi independent al copilului de către părinţi – necesitate majoră
Cunoaşterea şi organizarea timpului liber al copilului poate fi de multe ori cheia succesului în viaţă. Dacă la grădiniţă timpul copilului este organizat de catre educatoare, după un program bine stabilit, acasă, părinţii sunt cei care pot face acest lucru, creând situaţii propice de petrecere eficientă a timpului, astfel încât, acesta să constituie un prilej de deconectare, să contribuie la dezvoltarea sănătăţii psihice şi fizice, să fie un mijloc de unificare a familiei şi a grupului din care face parte copilul.
Pornind de la efectele nefaste ale „părintelui ocupat”, care presupune lipsa petrecerii unui timp suficient alături de copil, se pot puncta modalităţile de diminuare ale acestora.
Pledoarie pentru utilizarea strategiilor didactice interactive
Educaţia s-a concentrat până acum în special, dacă nu exclusiv, pe a învăţa să ştii şi, într-o mai mică măsură, pe a învăţa să faci. În prezent, atât elevii cât şi profesorii îşi doresc ca activităţile şcolare să fie plăcute, învăţarea să fie utilă, cunoştinţele interesante, iar lecţiile să fie organizate folosind un evantai metodologic bogat şi distractiv.
Articol integral →Scurtă prezentare a instrumentului Google Docs
Google Docs permite crearea de documente, foi de calcul, prezentări sau formulare (chestionare) ce pot fi elaborate şi gestionate împreună cu colegii, în acelaşi timp, chiar dacă ei se află la un alt computer şi în alt loc.
Articol integral →Elemente inovative în proiectarea didactică: optimizarea schiţei de lecţie
Dezideratul proiectării didactice laborioase, cu ambiţii de exhaustivitate, este în realitate subminat sistematic, în practica de zi cu zi, de acuta lipsă de timp cu care se confruntă, din varii motive, cadrele didactice. Modelul sintetic şi pragmatic de schiţă de lecţie propus în cele ce urmează, pentru disciplina limba franceză, nu abandonează ambiţiile de exhaustivitate din teoria proiectării didactice, încercând să acopere, într-un format A5, quasi-totalitatea situaţiilor de predare-învăţare, printr-o concepţie inovatoare bazată pe un algoritm optimizat care îi oferă, în plus, cadrului didactic, posibilitatea orientării rapide şi precise în etapele proiectării didactice.
Articol integral →Despre calitate în educație
Termen care a generat numeroase studii, cercetări și căutări neîntrerupte de sensuri, conceptul de calitate a educației este, probabil, unul dintre cele mai instabile în ceea ce privește valabilitatea sa generală și în timp. În contradicție cu multe teorii, idei, concepte stabile ca sens și încă aplicabile, din teoria educației, aparținând unor mari pedagogi (Comenius, Rousseau, Pestalozzi, Herbart, Montessori) care au stat la baza formării de sisteme pedagogice, acela de calitate a educației furnizată de societate la un moment dat a cunoscut permanente modificări de sens.
Articol integral →Munca în echipă, termen-umbrelă pentru o varietate de abordări educaționale
Munca în echipă este o strategie didactică care pune accent pe dezvoltarea competențelor de comunicare interpersonală, a comportamentelor sociale ale elevilor. Paradigmele tradiționale, centrate pe transmiterea și asimilarea cunoștințelor, încet-încet încep să nu mai corespundă cu realitățile educaționale. Accentul cade în secolul acesta pe elev, pe dezvoltarea competențelor sale de comunicare orală, scrisă, pe dezvoltarea competențelor digitale. Munca în echipă este un procedeu vechi, dar pe care educația nu a reușit să îl promoveze în sens constructiv. De aceea copiii școlilor noastre nu reușesc să comunice, să se înțeleagă, să coopereze. Doar cu pricepere un dascăl poate folosi astfel de strategii la clasă, la orice disciplină.
Articol integral →Comunicarea cu elevul – între provocare şi cunoaştere
Deși pare un clișeu, experiența oricărui profesor poate confirma importanța comunicării în procesul instructiv-educativ. Actul pedagogic nu este în mod reducționist un act de comunicare, ci este esențialmente un act de comunicare. Tocmai de aceea, succesul și performanța, atât a elevului cât şi a profesorului, depind de eficiența ei. Studiul de față își propune să aducă în prim plan o perspectivă inedită asupra comunicării în clasă, așa cum o prezintă literatura de specialitate, provocându-ne să ne reevaluăm cunoștințele și experiențele profesionale trecute.
Articol integral →Tehnici de accelerare/ decelerare ale unui comportament
Inteligenţa emoţională, înţeleasă ca o capacitate de control şi autocontrol al stresului şi emoţiilor negative, este astăzi unul dintre cele mai studiate şi mai implementate concepte în practica educaţională. Curriculumul formal din ţări precum Australia şi SUA includ programe de educaţie raţional-emotivă şi comportamentală, susţinute de argumente ştiinţifice.
Prezentăm în acest articol, doar ca o scurtă introducere în domeniu, câteva tehnici de accelerare a unui comportament dezirabil, cum ar fi tehnica întăririlor pozitive şi negative, tehnica amorsaj, modelarea. De asemenea, trecem în revistă şi tehnici de decelerare a unui comportament indezirabil: pedeapsa, supracompensarea, întărirea diferenţiată, time out-ul, tehnica celor patru „paşi”.
Nu este deloc uşor sǎ ajungi la sufletul unui copil
Prezenţa copiilor ţigani în unele clase de elevi presupune multǎ rǎbdare, înţelegere, dar şi exigenţǎ din partea unui cadru didactic. Ei se simt întotdeauna marginalizaţi de colegii lor şi de aceea cautǎ sǎ iasǎ în evidenţǎ prin lucruri care, uneori, lasǎ de dorit. De aceea, este datoria noastrǎ sǎ-i ajutǎm şi sǎ-i încurajǎm zi de zi, în activitǎţile pe care le desfǎşurǎm, pentru ca drumul lor în viaţǎ sǎ fie mai uşor.
Dezinvolţi sau timizi, afişând o ţinutǎ excentricǎ sau foarte modestǎ, foarte direcţi, când au ceva de spus, ei, elevii noştri, sunt adulţii de mâine, cei care ne vor înlocui la un moment dat, în alte vremuri, despre care vom spune, atunci, cǎ sunt ale lor. Deciziile le vor aparţine, iar nouǎ nu ne va rǎmâne decât sǎ spunem: “Pe vremea noastrǎ…”
Dar ce facem pentru ei în vremea noastrǎ?
Ministerul Educaţiei