Cauze ale tulburărilor de învățare în ADHD
Cu toate că în limba română termenul ADHD cunoaște mai multe sinonime, acesta le înglobează pe toate, fiind un termen folosit în mod generic referitor la acele particularități specifice deficitului de atenție sau hiperactivității la copii. A existat tendința de a categorisi un copil mai neastâmpărat sau foarte energic ca suferind de ADHD. Acum se știe că numai un diagnostic de specialitate poate fi considerat corect, iar acest diagnostic nu este o limită pentru dezvoltarea acelui copil, dezvoltare cât mai apropiată de normal poate fi. Deși există tratamente medicamentoase, precum și intervenții ale părinților și specialiștilor, copiii care dezvoltă această tulburare psihopatologică prezintă dificultăți în învățare, rezultatele lor școlare și succesul școlar fiind afectate. Cauzele sunt aceleași pentru toți copiii afectați: deficitul de atenție, starea de neliniște, impulsivitatea, nerăbdarea. Acești copii au nevoie de mult ajutor pentru depășirea acestor probleme și acest ajutor trebuie să vină în principal din partea părinților și a cadrelor didactice.
Articol integral →Analiza transdisciplinară a drumului din basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă, din perspectiva competențelor transversale
Competențele transversale reprezintă un concept al pedagogiei moderne. După cum este definit de Clasificarea Europeană a Abilităților, Competențelor, Calificărilor și Ocupațiilor (ESCO), „Abilitățile și competențele transversale (TSC) sunt acel tip de abilități învățate și dovedite, care sunt considerate în mod obișnuit ca necesare sau valoroase pentru o acțiune eficientă în aproape orice tip de muncă, învățare sau activitate de viață. Sunt „transversale” deoarece nu sunt legate exclusiv de un anumit context (post, ocupație, disciplină academică, implicare civică sau comunitară, sector ocupațional, grup de sectoare ocupaționale etc.).”
Transdisciplinaritatea reprezintă gradul cel mai elevat de integrare a curriculumului, mergând adesea până la fuziune. Fuziunea este, așadar, faza cea mai complexă și mai radicală a integrării. Termenul de terț inclus (finalitatea acestui tip de demers) este introdus de Basarab Nicolescu în Manifest pentru transdisciplinaritate.
Învățarea istoriei prin proiecte eTwinning
De multe ori, suntem puşi în situația de a găsi noi şi noi metode pentru a-i capta pe elevii noștri. La istorie există teme preferate şi mai puțin preferate, în funcţie de bagajul de cunoștințe şi informaţii cu care elevii noștri vin de acasă. Adică acele povești spuse în familie, din tată-n fiu, de către bunici nepoților, convingeri proprii, judecăți şi valori cu care elevii ajung în clasă, la orele de istorie, aşa cum prevede programa şi nu cum au aflat ei din diverse locuri. În acest moment, între așteptările lor şi ceea ce noi căutăm să facilităm spre buna lor învățare, se produce cât un declic. „Eu altfel am auzit de la bunici!”, ”Eu am auzit că de fapt nu a fost aşa…”, ”Dar de ce nu se spune şi că….”. Aceste formule ne iau de multe ori prin surprindere şi trebuie repede să găsim soluții pentru a răspunde în aşa fel încât să satisfacem dorința de curiozitate a elevului dar şi să respectă adevărul istoric, cel puțin aşa cum este el transmis prin manualul de istorie. Lovindu-mă de multe ori de dorința elevilor de a ști alte fațete ale istoriei, am căutat să le satisfac curiozitatea şi să le încurajez căutările, descoperirile, analiza şi formularea unor concluzii, în cunoștință de cauză. Pentru aceasta am realizat diferite parteneriate cu asociații, ONG-uri de profil care realizează activități cu elevii în cadrul diferitelor ateliere. Un astfel de atelier este cel desfășurat de Asociația Istoria din casă în casă în parteneriat cu Fundația Konrad Adenauer, Centrul pentru Jurnalism Independent etc. Aceste ateliere dau frâu liber creativității elevilor, imaginației, stimulându-i la a pune întrebări şi a găsi răspunsuri, în a descoperi alte fețe ale poveștilor aflate în sânul familiei.
Articol integral →Rolul literaturii pentru copii în cadrul comunicării în limba română
În Antichitate, singurul autor care a scris opere pentru copii a fost Esop. Apoi, prin anul 1658, Jan Amos Komensky a scris prima carte informativă cu felurite poze şi imagini (Orbis Pictus). Ulterior, s-a hotărât că aceasta este prima publicație cu ilustrații editată în mod special pentru copii. Apariția cărţii lui John Newbery în 1744 numită A Little Pretty Pocket-Book, care era vândută pe-atunci cu o minge cadou pentru băieţi sau cu o pernuţă (suport de ace) pentru fetiţe, este socotită punctul de plecare al începutului cititului din plăcere şi curiozitate pentru micii lectori.
Articol integral →Sursa istorică – un punct de plecare în stimularea lecturii
Este o realitatea a zilelor noastre faptul că tot mai puțini tineri astăzi au bucuria de a lectura. Odată cu evoluția științifică și tehnologică interesul elevilor pentru lectură a scăzut în mod considerabil. Sesizând că elevii sunt tot mai puțin interesați de cititul cărților am decis sa realizez în cadrul activităților de predare-învățare-evaluare cât mai multe sarcinii de lucru pe baza surselor istorice, căci în acest fel elevii lecturează ,intră în contact direct cu informația istorică și doresc să afle informații cât mai multe.
Articol integral →Implicații sociale ale curriculumului
Educația este un mecanism social ce controlează şi organizează influenţele mediului asupra fiinţei umane, adaptându-le la particularităţile de vârstă şi individuale ale acesteia; este un liant între potenţialitatea de dezvoltare, transmisă ereditar şi oferta de posibilităţi ale mediului; este o activitate umană specializată în dezvoltare, creând premisele interne favorabile acţiunii prielnice anumitor factori externi; este un sistem complex de acţiuni şi influenţe de natură formativă şi informativă, având un rol major în depistarea şi diferenţierea predispoziţiilor ereditare, suplimentându-le forţa; este o formă organizată, sistematică şi continuă de formare a personalităţii umane, optimizând relaţia ereditate-mediu.
Articol integral →Strategii de depășire a concepțiilor și rolurile profesorului în organizarea unei situații de învățare
Cunoștințele anterioare sunt adesea neconcordante cu teoriile științifice și acționează ca factori perturbatori în însușirea noului concept, denaturându-l. În aceste condiții, se impune ca profesorul să aibă simultan în vedere deconstrucția concepțiilor (reprezentărilor) existente și formarea reprezentărilor noi. Însă, unii dintre elevi au nevoie de mai mult timp pentru ca reprezentările lor să evolueze științific (Illeris, 2014). Anumite reprezentări pot fi uşor de depăşit și asta pentru pentru că elevilor le lipseşte o informaţie. Sunt însă și situaţii dificile, în care, chiar dacă informaţia este accesibilă, elevii nu ştiu să opereze cu aceasta, raţionând prin schimbarea punctului de vedere (Bocoș, 2013).
În literatura francofonă sunt prezentate două strategii de depășire a concepțiilor: (1) prin activarea conflictului socio-cognitiv și (2) prin căutarea limitelor concepțiilor. Aceste strategii sunt prezentate și în literatura autohtonă din domeniul pedagogiei (Bocoș, 2013) și din domeniul didacticii (Ciascai, 2001).
Activitatea STEAM de tip outdoor – posibilități și modalități de organizare
Activitatea s-a desfășurat în școala noastră chiar de Ziua Pământului, făcând parte dintr-un proiect educaţional desfăşurat pe platforma eTwinning, „We wind the nature”. A fost una dintre sarcinile de proiect, referitoare la dezastrele naturale. Dezastrele sunt definite ca fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă. În această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren, inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile.
Articol integral →ZICI2024 și 5 beneficii ale citirii cărților de benzi desenate în perioada achizițiilor fundamentale
Alături de socotit, citit-scrisul și exprimarea corectă constituie instrumente de bază ale activității intelectuale necesare pe tot parcursul vieții care au implicații în întreaga evoluție a școlarilor. Ele cuprind o serie de procese cognitive, precum: memoria, limbajul, atenția, gândirea și se realizează treptat, sistematic, cu multe exerciții din partea elevilor. Dacă în ciclul curricular de achiziții fundamentale elevii învață să citească, în ciclul curricular de dezvoltare elevii citesc pentru a învăța, citirea devenind principalul instrument de învățare și o tehnică a muncii cu cartea. Întreaga evoluție a elevilor, atât în școală cât și în viață, depinde de măsura în care cititul devine un mijloc de informație și de autoinstruire.
Articol integral →Zece jocuri cu lipici la clasa pregătitoare, utile în predarea integrată la CLR și MEM
La clasa pregătitoare, fără existenţa unui material didactic concret intuitiv, fără o recuzită variată de metode didactice care să faciliteaze înţelegerea, să focalizeze atenţia, să le stârnească curiozitatea, nu se poate. Activitatea de predare îmbracă de cele mai multe ori forma jocului deoarece prin joc copilul reușește să înțeleagă, să învețe, să se exprime mult mai ușor.
Cu generația actuală de elevi, dacă nu aproape zilnic, cu siguranță săptămânal, m-am preocupat să aduc activități interesante în activitatea de la clasă. Totodată respectarea particularităților de vârstă și individuale precum și a nevoilor elevilor clasei, raportarea celor învățate la realitatedar și abordarea integrată, specifică primilor ani și ciclul primar, au fost în prezent obiective importante în planificarea, organizarea și desfășurarea lecțiilor.




Ministerul Educaţiei