| |
Camelia Mureșanu
|
Articolul prezintă rolul comunicării în activitatea didactică, privită din cele trei perspective ale procesului desfășurat la clasă: comunicarea motivațională a profesorului către elevi, comunicarea elevilor între ei și aspectele referitoare la componenta emoțional-empatică, factorul favorizant al învățării. Observațiile pornesc atât de la propria experiență, cât și de la conținutul fișelor de observare a activității didactice, propuse de instituția gazdă în cadrul primei mobilități a proiectului de parteneriat strategic Erasmus+: ”Attractive schools – Happy students – Better life”. Instituția la care s-a desfășurat activitatea urmează un curriculum european, fișele de observație dovedind faptul că, în cadrul acestui tip de curriculum, modul în care se comunică este gândit ca esențial. Sunt prezentați în articol descriptorii pe baza cărora se apreciază reușita activității, al căror rol este, de fapt, dublu, pentru că ei permit profesorului să își configureze demersul didactic într-un mod care să încerce să împlinească la un nivel cât mai ridicat acești descriptori. Viziunea educațională privilegiază o abordare de tip cooperant, elevii fiind încurajați să întrebe, să ceară lămuriri, să aducă contraargumente, să propună noi căi și, mai ales, să discute între ei argumentele referitoare la tema activității didactice.
Articol integral →
|
Cristina Loredana Cobzuc
|
Problema învăţământului este dată de cunoaşterea intensităţii motivaţiei pentru ducerea la bun sfârşit a sarcinilor şcolare. Consecinţele unei motivaţii prea intense sau a uneia scăzute pot reprezenta pietre de încercare pentru profesorii de la clase care au menirea de a aduce elevul în pragul reuşitei şcolare. Atât supramotivarea, cât şi submotivarea conduc la eşec, astfel încât dozarea motivaţiei şi reglarea ei permanentă devine o nouă prioritate. Ion Cerghit subliniază necesitatea activării de nivel mediu. Menţinerea decalajului între între dificultatea temei şi gradul de intensitate al motivaţiei este necesară pentru susţinerea autoreglajului, a gradului de mobilizare – permanentizarea submotivării are efecte negative asupra activităţii de rezolvare a sarcinilor dificile de lucru.
Articol integral →
|
Simona-Valentina Mînzicu
|
Utilizarea metodelor R.W.C.T. nu este nici simplă, nici comodă, deoarece necesită o laborioasă proiectare şi o pregătire prealabilă a lecţiei. Folosirea lor cu atenţie, cu discernământ şi în mod repetat permit democratizarea actului didactic, asigurarea egalităţii de şanse în învăţare pentru toţi elevii în condiţiile în care ele se adresează unor inteligenţe multiple şi dau posibilitatea afirmării elevilor cu disponibilităţi native diferite. Folosind metodele R.W.C.T. am căpătat un elan mai mare de lucru, mi-am descoperit calităţi pe care nu ştiam că le am, am simţit că sunt mai puternică, mai încrezătoare, am scăpat de monotonia plictisitoare a orelor. Am descoperit la fiecare dintre copiii mei o sursă inepuizabilă de voinţă de participare şi de dorinţă de a învăţa. Am descoperit cât de talentaţi sunt. Şi mi-am amintit de faptul că oamenii sunt cel mai bine motivaţi să înveţe atunci când desfăşoară activităţi pentru care au oarecare talent.
Articol integral →
|
Marilena Trifan
|
Ethosul instituţional de calitate, apropiat de cerinţele şi normele europene se află în strânsă legatură cu tipul de management practicat la nivelul grădiniţei de copii. Noua abordare a managementului, care presupune competenţe profesionale şi manageriale înalte, precum şi viziune şi gândire strategică, vizează accesul tuturor copiilor la sistemul educaţional şi diversificarea ofertei educaţionale în concordanţă cu nevoile şi interesele preşcolarilor şi părinţilor lor, precum şi ale comunităţii locale.
Articol integral →
|
Ada-Maria Dumitrache
|
Una dintre funcţiile principale ale jocului este cea de socializare, acesta având un rol determinant în dezvoltarea socială şi a autonomiei copiilor, a capacităţii de a se integra în colectivitate. Jocul se află în consonanţă cu natura copilului, nu cea biologică, ci „natura socială, trebuinţa lui foarte timpurie de comunicare cu adulţii, ce se transformă în tendinţa de a trăi cu aceştia în comun“ (D. B. Elkonin, 1981, apud. E. Bonchiş, 2014, p. 65). Între joc şi dezvoltarea socială există o relaţie de interdependenţă circulară. Dezvoltarea socială determină dezvoltarea relaţiilor din cadrul jocului, a cooperării, iar acestea, la rândul lor, alimentează dezvoltarea pe plan social.
Articol integral →
|
Adriana Sandu
|
Procesul formării noţiunilor gramaticale şi al creării posibilităţilor de a opera cu ele este de o importanţă majoră pentru studierea limbii române. În clasele gimnaziale, elevii trebuie să dobândească, treptat, capacitatea de a se orienta cu claritate în analiza construcţiilor lingvistice, de a descoperi trăsăturile lor esenţiale, pentru a putea ajunge la înţelegerea structurii limbii. În cadrul procesului instructiv-educativ, limba română devine obiect de studiu cu noţiuni, reguli, definiţii, care trebuie însuşite conştient în vederea unei exprimări corecte, atât orale, cât şi scrise. În procesul formării noţiunilor gramaticale, psihologia şi pedagogia modernă disting patru faze ale învăţării׃ faza de receptare, faza de însuşire, faza de stocare şi aceea de actualizare.
Articol integral →
|
Liliana Sorian
|
Acest articol surprinde câteva aspecte concrete ce pot ilustra legătura dintre materiile umaniste. Literatura din perioada comunistă ocupă un spaţiu relativ restrâns în manualele de liceu, dar ea oferă profesorilor şi elevilor posibilitatea de a contura o lume şi o ideologie care să servească drept model sau antimodel pentru generaţiile viitoare. Această literatură permite realizarea unor conexiuni cu societatea în care trăim şi astfel se dezvoltă spiritul critic şi analitic al tinerilor.
Articol integral →
|
Florentina Stoian
|
Pornind de la importanţa luării în consideraţie a principiilor didactice privind înţelegerea şi interpretarea textului liric, opera literară, în speţă, opera lirică transfigurează realitatea generând o intensă participare emoţională, o viziune proprie şi interpretări multiple, în funcţie de gradul receptivităţii literar-artistice a cititorilor, receptarea textului liric în gimnaziu constituind o permanentă provocare pentru profesorul de limba română, preocupat a-şi familiariza elevii, încă din clasa a V-a, cu metodele, cu procedeele şi cu mijloacele specifice procesului de receptare artistică a operelor lirice. Receptarea operei constituie, în esenţă, un proces de recreare a poeziei. În acest proces îi revine profesorului rolul de a ajuta elevii să trăiască ceea ce textul conţine, adică „să vadă, să audă, să simtă, să creadă în conformitate cu solicitările poeziei”. Punctul de plecare este materialul concret al operei, limbajul ei. Acesta, însă, trebuie potenţat, umplut cu propria trăire sufletească a elevului. Aşadar explorarea lumii operei – creată prin limbaj – se realizează treptat, nu prin parafrazarea banală a conţinutului sau disecţia sterilă a expresiei, ci prin racordarea sensibilităţii, experienţei, cunoştinţelor, imaginaţiei elevilor la universul afectiv-intelectiv al poeziei. Metodele, înrădăcinate de practica şcolară, tradiționale su moderne, sunt utilizate cu succes în cadrul orelor de receptare a unui text liric, cu condiţia dozării ponderii lor, a desfăşurării acestora sub forma unui dialog autentic, productiv, respectiv, într-o formă problematizantă, în scopul activării elevilor, al participării lor efective, determinându-i astfel nu doar să investigheze nişte informaţii, ci mai ales să le interpreteze.
Articol integral →
|
Claudia-Emilia Frînculeasă
|
Dezvoltarea competențelor lingvistice în limba engleză reprezintă un deziderat și o prioritate pentru majoritatea celor implicați în domeniul educației: elevi, profesori și părinți. Articolul identifică patru strategii de învățare care, deși se bucură încă de popularitate, nu reușesc să producă rezultatele dorite.
În cei 20 de ani de activitate didactică, am întâlnit numeroase situații pe care le-aș putea încadra cu toată convingerea la rubrica „Așa nu se învață limba engleză”. Din motive obiective, voi selecta doar patru dintre acestea în rândurile următoare, încercând să demonstrez lipsa de relevanță sau eficiența redusă a acestora în contextul actual, al globalizării limbii engleze și al influenței exercitate de această limbă “străină” în absolut fiecare domeniu al existenței noastre.
Articol integral →
|
Elena-Claudia Anca
|
Predarea limbilor moderne pune accentul pe abordarea de tip acțional, iar jocul didactic reprezintă un instrument care răspunde acestui deziderat. Cu toate acestea, activităților de tip ludic le este rezervat un spațiu restrâns în Cadrul european comun de referință pentru limbi. Articolul dezvoltă această problematică, evidențiind câteva strategii care pot contribui la utilizarea cu succes a jocurilor didactice în orele de limbi moderne.
Articol integral →
|
Monica-Petruța Arotăriței
|
Există și profesori tehnofobi cărora le este frică să utilizeze anumite tipuri de tehnologie pe parcursul orelor, fie din motive de pregătire, fie din cauză că și-au creat a anumită rutină sau pentru că nu au acces la un calculator la școală. Cu toate acestea, cred cu tărie că tehnologia nu va putea să înlocuiască profesorul dar profesorul care nu va reuși să se adapteze și să includă mijloacele multimedia în cadrul orelor sale nu va reuși să se adapteze secolului XXI și cerințelor sale. La fel cum elevilor le place să experimenteze, și profesorii ar trebui să fie dispuși să accepte ajutorul elevilor atunci când vine vorba de tehnologie și să încerce să se adapteze unei societăți care are o dublă existență – una în plan real și alta în plan virtual – mai ales pe parcursul orelor opționale.
Articol integral →
|
Mirela-Elena Vasilică
|
Proiectul internaţional STEM Innovate Your Dreams 2019 s-a bucurat de participarea a peste 2500 de profesori din diferite ţări, proiectul propunȃndu-şi să îi ajute pe elevi să înțeleagă și să se pregătească pentru locurile de muncă în viitor. Proiectul a durat 7 săptămâni, având cȃte o sarcină de lucru pentru profesori şi elevi în fiecare săptămână. Innovate Your Dreams 2019 a reprezentat pentru mine şi elevii mei de clasa a doua o oportunitate de a transforma orele de şcoală în mici ateliere de lucru, în care interdisciplinaritatea, creativitatea, curiozitatea, tehnologia, inventivitatea, spaţiile neconvenţionale „au făcut legea” în demersul didactic. Ce şase teme de lucru au fost: A promising future (Un viitor promițător), Everything you can imagine is real (Tot ce vă puteți imagina este real), Cultivating Competences (Cultivarea competențelor), World in 2030 (Lumea în 2030), Potter’s Wheel, 3 E’s (Enough energy for, everyone) / 3 E (energie suficientă pentru toți). Feedbak-ul a fost pozitiv, implicarea elevilor în învăţare fiind activă şi creativă.
Articol integral →
|
Mariana Gaiu
|
Proiectul eTwinning Creative Writing around the World s-a desfășurat pe parcursul întregului an școlar 2018-2019, reunind elevi și profesori din 9 țări europene și non-europene. Scopul proiectului a fost acela de a realiza diverse produse finale de scriere creativă în limba engleză precum și folosirea limbii engleze pentru a comunica și colabora cu elevi și profesori din alte țări prin intermediul limbii engleze. Proiectul a reprezentat o modalitate de diversificare a conținuturilor programei existente, venind în completarea activităților de scriere propuse pentru dezvoltarea abilităților de exprimare în scris în limba engleză și o colaborare frumoasă în continuarea unei colaborări anterioare cu partenerele fondatoare din Franța și Suedia.
Articol integral →
|
Nicoleta Olcott
|
Prezentul articol își propune să analizeze factorii care influențează participarea activă și modul în care feedback-ul reciproc și metoda evaluării reciproce (Peer Review) sunt folosite în cadrul cursurilor online deschise MOOCs, folosind cercetările realizate până în prezent de către specialiști în domeniu și experiența individuală ca și cursant. Totodată, articolul prezintă termenii specifici aflați în discuție, pentru a facilita înțelegerea contextului în care problematica propusă este analizată. Cursurile online deschise MOOCs constituie resurse educaționale deschise ce pot fi cu ușurință accesate și utilizate pentru formare de către orice persoană, la nivel internațional și deși atractivitatea lor pentru studenți este foarte mare, rata de angajare activă în procesul de învățare are valori foarte mici (Rothkrantz, 2017). Un procent extrem de mic de aproximativ 10% dintre studenții înrolați în cursuri MOOCs reușesc să finalizeze (Liyanagunawardena, Adams, & Williams, 2013). De exemplu, doar 7% din peste 50 000 de studenți înrolați, în cursul de Programare (Software Engineering) oferit de Universitatea California Berkeley pe platforma Coursera, au reușit să-l finalizeze (Yuan, & Powell 2013). Privite ca mijloace de educație deschisă bazate pe modelul învățării conectiviste, din punct de vedere pedagogic, cursurile tip MOOCs au la bază metode de învățare bazate pe comunicare și feedback oferit de și între membrii rețelei de învățare, denumite generic metode pe reciprocitate. Feedback-ul fiind partea importantă a evaluării formative ce sprijină direct producerea învățării este considerat un element esențial al comunicării educaționale.
Articol integral →
|
|
|
