Metoda proiectului la istorie – mijloc eficient de dezvoltare a competențelor necesare secolului XXI
Lumea contemporană, prin dinamica şi radicalismul transformărilor la care asistăm, reprezintă pentru sistemul educaţional sursa unor noi provocări. Astăzi, omul îşi construieşte educaţia personală cu totul altfel decât în perioada anterioară, când educaţia era axată pe acumularea de informaţii într-un cadru formal, limitat de metode tradiţionale, expozitive. Instruirea în societatea cunoaşterii are rolul de a adapta învăţarea la cerinţele societăţii actuale, de a pune în centrul educaţiei nevoile individului şi de a forma indivizi apţi a se integra social şi economic. Pornind de la competenţele necesare secolului în care trăim, metoda proiectului îşi propune să le dezvolte în cadrul unui sistem unic de predare şi implementare a învăţării, pretabil oricărei discipline de studiu, inclusiv Istoriei, aşa cum rezultă din studiul realizat.
Articol integral →Proiectarea și învățarea diferențiată
Unul dintre cele mai actuale concepte ale societăţii de astăzi este educaţia diferenţiată şi personalizată a copiilor, ca un răspuns al şcolii la problematica complexă a societăţii actuale. Dacă mult timp copilul a trebuit să se adapteze la cerinţele grădiniţei şi şcolii, astăzi este din ce în ce mai evident că şcoala este cea care trebuie să se plieze, să se adapteze nevoilor copilului. Educaţia centrată pe copil – iată unul dintre răspunsurile la întrebarea „Ce facem pentru copilul nostru?”. Pentru a centra conţinuturile învăţării pe copil, trebuie, în primul rând, să-i cunoştem particularităţile psihofiziologice, ceea ce înseamnă cunoaşterea temperamentului, nivelul de priceperi şi deprinderi, interesele, potenţialul intelectual, trăsăturile de personalitate etc. Respectarea diferenţelor individuale trebuie să ducă la tratarea diferenţiată a copiilor, la crearea unor situaţii de învăţare care să permită progresul copilului, pe diferite căi, prin realizarea aceloraşi obiective. Practic, trebuie create situaţii de învăţare care să determine o participare activă a copilului în procesul de învăţare prin interacţiuni directe.
Articol integral →Experiențele pedagogice, generatoare de satisfacții profesionale
Am propus spre lecturare un articol care vizează experiențe pedagogice care aduc satisfacții în plan profesional. Cum e posibil acest lucru? Răspunsul e simplu: prin încurajarea spiritului creativ la elevi, prin fructificarea imaginației elevilor, imaginație generatoare de idei, prin operaționalizarea obiectivelor, prin promovarea gândirii critice, prin reflecție și autoevaluare, toate acestea bazându-mă pe metoda proiectului. Ca disciplină, limba engleză, este extrem de ofertantă,, din multe puncte de vedere. Pentru a-i ajuta pe elevi să-și dezvolte competențe de comunicare,nu e nevoie decât de implicare, dedicare și pasiune din partea mea, dăscălița.
Articol integral →Factorii implicați în evaluare
Visez la o societate în care oamenii implicați în sectorul educației publice să aibă curajul să-și spună nemulțumirile răspicat. Să nu pună surdină decât acolo unde se încalcă o minimă decență, of, au ajuns în societate să existe atâtea restricții încât fie se emit adevăruri în chip grosolan, fie cu atâtea subtilități de nu mai știi în ce constă mesajul. Bunăoară, despre evaluare. În această zonă, învățământul românesc este paradoxal, drept pe de-o parte, mincinos pe de alta. Să vedem ce zic taberele implicate, adică părinții, profesorii, conducătorii, elevii. Evident, vor fi câteva eșantioane, extrase, din păcate, mai degrabă din zona de îndreptat a evaluării. Și apoi, cine poate cuprinde tot într-un articol!
Articol integral →6 sau 7 ani acasă? Un studiu despre beneficiile înscrierii la școală la 6 sau la 7 ani
Pe rețelele de socializare se dezbat (cu multă patimă) problematici ce țin de domeniul educației. Unul dintre subiectele care stârnește interesul este acela legat de vârsta la care copilul va merge la școală. Metodologia conform căreia copiii sunt înscriși la școală oferă soluția. Dar există situația în care părintele dorește să intervină, considerând că încă nu este momentul ca preșcolarul să devină școlar. În cazul copiilor născuți între 1 septembrie și 31 decembrie se pune problema dacă se amână sau nu începerea vieții de școlar.
Prezentul articol este un studiu în legătură cu motivele care determină părinții să înscrie copii la școală la vârsta de 6 sau 7 ani și poate oferă o soluție legată de dilema „6 sau 7 ani?”.
Poveṣtile ṣi rolul lor în educarea ṣi dezvoltarea copiilor
Întrucât în noul curriculum pentru educația timpurie una dintre noutăți a fost introducerea unui moment obligatoriu de lectură pentru fiecare zi, acest articol își propune să dezbată importanța lecturii în general și a poveștilor în special, rolul acestora în educarea, formarea și dezvoltarea armonioasă a copiilor de grădiniță.
Articol integral →Step by Step – un program pentru copii și familii
Programul Step by Step este o modalitate alternativă de educație a copiilor, creată ca răspuns la marile schimbări ce se petrec în societate. Step by Step este un program pentru două generații, el se sprijină și promovează participarea familiei prin multiple modalități: membrii familiei pot asista la activități; participă la procesul de luare a deciziilor prin intermediul comitetelor consultative ale părinților; furnizează echipei de educatori informații referitoare la nevoile de dezvoltare și capacitățile propriilor copii.
Articol integral →„Să fiți cuminți!”
Cred că educația înseamnă mai mult decât repetarea obsesivă a unor propoziții preluate și folosite în contexte inadecvate. Comunicarea imperativă, cu impact transformațional la nivel de comportament, Să fiți cuminți! nu are nicio eficiență în relația adult-copil, întrucât este doar un mecanism de siguranță a adultului pentru liniștirea conștiinței în educarea copilului din partea căruia se așteaptă ascultare totală.
Articolul de față își propune, prin metoda empirică, să explice mesajul conținut într-o singură propoziție imperativă, fondată pe dorința unui emițător, de regulă adult, care îl transmite de-a lungul multor generații.
Educația privind consumul de droguri
Într-o lume ideală, ne dorim ca tinerii să nu consume droguri, însă în lumea reală ne confruntăm cu tragedii cauzate de consumul de droguri. Educația are rolul de a atenua riscurile reale ale consumului de droguri. Copiii și adolescenții sunt vulnerabili și trebuie să dobândească cunoștințele și abilitățile necesare pentru a lua decizii inteligente cu privire la consumul de substanțe periculoase organismului uman.
Articol integral →Rolul comunității locale și al familiei în educarea adolescenților – carențe, direcții de urmat, prognoze
Societatea contemporană este pusă în fața unor provocări, în privința educației elevilor, la care este foarte greu să găsești soluțiile cele mai bune sau cel puțin favorabile și de preferat. Schimbările intempestive din școală, familie, mediu social, comunitate sunt tot mai dificil de adaptat cerințelor, tot mai rapide și mai greu de stăpânit. Contradicțiile aduc adesea sistemul educațional în fața unor alternative și compromisuri. Elevul docil din timpurile demult apuse a devenit tot mai subjugat, efectiv, unor comportamente și cutume, în care spiritul de grup primează dincolo de orice idee de bună-cuviință, condescendență și respect. Prin statusul său genetic, omul este o ființă asociativă, nu poate trăi izolat, din aceasta rezultă și o serie de limite în educația adolescenților în familie şi societate, practic, un copil singur poate fi educat mult mai corect decât unul integrat aleatoriu într-un grup nepotrivit, din aceasta rezultând adesea comportamente deviante cu urmări greu de stăpânit, ideal ar trebui ca familia, societatea și școala să conlucreze armonios în educarea elevilor, a tinerilor, în general, practica dovedește totuși multe disfuncționalități în acest sistem pe care le vom trata în cele ce urmează.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei